Orașul despărțirii noastre
Ninge... în lumina oarbă a lunii
dăm frâu liber muzicii orfice
pe un câmp cu lalele de sânge pictate pe sticla opacizată
ca un semn al iubirii și morții
însușindu-și tot cerul
în vecinătatea a două gerunzii...
pe drumuri subțiri ca firul de apă
Dumnezeu nu ne poate vedea viețile microscopice
căzute în tenebrele somnului,
cu aripi grele și macabre.
Când sub picioare noastre este gol, iar deasupra brațelor se ridică eternitatea
peste noi plutește umbra lupului alb
la o distanță de doar un strigăt în noaptea dintre cuvinte și flori,
îmi strâng sarea gândurilor și plec cu păsările călătoare
lăsând în urmă larg deschisă ușa morții...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre pictură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.