Nici...
nici nu cred c-ar fi azi prima oară
când doar eu și doar eu am greșit
inundați de o ploaie de vară
arși de tot de un băț de chibrit
defilând dintr-o gară în gară
c-un trifoi de iubit/neiubit
nici nu cred că ne-ascundem departe
doar un deget ceva să întinzi
ca o miere pe-o foaie de carte
și în ea să te prind să mă prinzi
cum scriam nu demult ne împarte
o aceeași oglindă-n oglinzi
nici o brazdă de tine nu-mi trece
sunt un mitrea cocor blestemat
or ion alu marți treisprezece
tu ai șnur de picior des legat
pe un câmp de mușcate-n ghivece
la un fericit moment dat
și nici toamna în frunte nu-mi bate
numai lemnul din mesele mici
de prin birtul cu geamuri crăpate
de la niște-mbrânceli de voinici
de pe unde te-aștept pe jumate
pe când tu pe jumate nici...
nici...
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre miere
- poezii despre lemn
- poezii despre iubire
- poezii despre gări
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.