Mica mea dramă de azi

S-a ascuns soarele,
drone pe cerul gri proiectând nostalgie.

În orăşelul străin plin de văduve şi beţivi,
lângă iaz,
imaginea noastră reflectată pe suprafaţa apei, un mic tablou
suprarealist,
o peliculă de teamă strălucind.

Să-mi golesc mintea, să o aduc
la o temperatură normală.
Gata să renunţ sau poate
doar gata de o resetare
care să facă linia din aparate
să prindă curaj, să se zbată ca un peştişor
în undiţa ta improvizată
pentru care m-ai lăsat
să mă trezesc singură azi.

Distruge
armata de drone
de pe cer înainte să pleci,
lasă-mi doar soarele,
doar ştii,
sunt o meteosensibilă,
o iau razna în lipsa lui,
inventez
tot felul de boli,
le trăiesc şi sufăr de parcă ar fi reale,
sau măcar
lasă pisica
în casă,
să se urce lângă mine,
să încălzească
partea ta.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!