Jură-minte

Ştim din vremuri de demult,
Ca oamenii să se ţină de cuvânt
Jură, legământ trainic grăiesc,
Că-n astă viaţă nu greşesc
Şi în numele adevărului slujesc.

Jurământu-i sacru, sfânt
Ce dăinuie pe pământ
De milenii poate şi mai bine,
De la Hipocrate şi ai lui zei,
Până astăzi şi mai apoi.

Mesajul lui rostit cu voce tare
Sau sub orice altă prestare,
Stârneşte-n noi fiori de gheaţă
Şi ne obligă mai apoi
Să fim noi, curaţi în cuget
Şi-ntr-o nobilă şi-onestă trăire.

Astăzi noi uitară-m oare
De legământul dat cândva
Căci jurământu-i de faţadă
Într-o lume mediocră, imorală
Şi când este încălcat, uitat
Şi la stat şi în privat?

Om fi şi noi oare
"Catelu cu părul creţ,
Fură raţa din coteţ.
El se jură că nu fură
Şi l-am prins cu raţa-n gură
Şi cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular?"

De azi legământ cu mine fac,
Ca eu doar să-mi fiu pe plac,
Să separ cuvânt curat
De-un amar de vreme întinat,
De cei care poate că nu ştiu
Cât de mult rostit, gândit
Dăunează grav celui care
Îl ascultă şi în faţă -l minte.
Şi o vorbă de grăiesc
Pe mine să mă-mplinesc.

Să separ aş vrea minciuna şi fapta rea,
Cum grâul stârpeşte neghina
Şi conştiinţa- mi fără pată,
Când voi ajunge la judecată,
Judecata de apoi,
În care mai credem noi,
Să-mi ajute la-nălţare
Şi la iluminare.

poezie de Georgeta Ganea, 16.08.2019
Adăugat de Georgeta Ganea
Votează! | Copiază!