A
Arde aorta albăstrită
aprinsă-n amarul amețit,
aflând angoasa amorțită
adastă alintul adâncit.
Asudă amfore asanate,
amorul apărut a-l alunga,
altele,( atipice, argintate),
apucaseră a-l abroga.
Are armonia ancestrală
(aparținând acestui anotimp)
apoasă, acră, autumnală,
ambiguă, aruncată-n atimp.
Asurzesc acorduri ascuțite,
atmosfera-n arome apuse
atrage arpegiile alungite,
alăturând anexe admise.
Actualitatea amneziei
ascunde atent amintirile,
abisul absurd al apatiei
apostrofează ascuțirile.
Atât! Acum, ai aflat, aici,
aiureala ascunsului arici.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prăpăstii, poezii despre argint, poezii despre anotimpuri, poezii despre amintiri, poezii despre albastru sau poezii despre absurd
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.