* * *
am întrerupt
obiceiul timpului de a mă ajunge,
în momentul în care am înțeles
că altfel cerul trăgea să-mi moară.
vezi tu, dragostea mea,
aici s-au scumpit ultimele drumuri,
umblu în zile rupte, dar curate,
chiar ieri mi-am cusut pe tălpi
o liniște săracă.
s-au întâmplat secunde simple,
fără tiv
de când ne-am sărutat pe sfârșite,
unele chiar mi s-au deșirat fără să-mi spună,
așa cum se pierde lung,
în fir,
seara în negru.
și pentru că știu
că îmi iubești cerul viu din spatele somnului,
am învățat să îți adorm într-un cearcăn.
la tine
cât e timpul, dragostea mea?
cât mai costă drumul între două amurguri?
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre zile
- poezii despre trecut
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.