Mama
Stă mama întristată la fereastră,
cu ochii săi adânci pierduți în zare,
în barbă-nnoadă lacrimile-amare,
cu gândul la înstrăinarea noastră.
E zi de Paști, dar casa e pustie,
iar ea, bătrână și de toți uitată,
ne simte-n inimă, ca altădată
izvor fără sfârșit de apă vie!
Trec nopțile dar somnul nu-i mai vine,
iar gândurile strâmbe o doboară
se-nteabă-n sine (oare-a câta oară?):
cum de-am ajuns zălog pe uși străine?
Te simt de-aici, din altă lume, mamă,
în zi de Paști nu pot să vin acasă...
Dar tu să pui ce trebuie pe masă,
nu mai lua plecarea noastră-n seamă.
Vom fi mereu cu gândul lângă tine,
nu te-ntrista că încă n-am ajuns!...
Tu roagă-te sub crucea lui Isus
să fie Paști și-aici..., pe uși străine!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre gânduri
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.