Nu pot să plec
Departe sunt de tine, știu prea bine,
Mă chemi și mă dorești in lumea ta
Aș vrea să vin, ceva in loc mă ține,
Zeița Geea leagă talpa mea....
Regretele, ce pot să-ți spun?
Le macină o moară-n site fine
In razele carmine ce apun,
Sub cerul ce despintecă destine.
Așa a fost, să fiu născută-n doină
Pe dealul desenat cu un penel.
Nu pot să plec nici dacă este moină
Aprind un foc si mă-ncălzesc la el.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre dorințe sau poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.