Spun mării
Te bănuiam undeva,
Într-un univers paralel,
Într-o lume vecină,
Te bănuiam frumos,
Și, i-am spus vântului
Să te caute.
Te bănuiam tandru,
Și am rugat marea
Să-ți șoptească dorul meu.
Te bănuiam înlăuntrul meu,
Adânc în inima mea,
Suflet geamăn
Ființă stelară,
Ruptă dintr-o galaxie amorfă.
Te bănui încă, frumos și nobil,
Stând undeva,
Așteptându-mi mângâierea.
Îndrăznesc să-i spun mării,
Toate astea,
Ea te cunoaște,
Ți-a simțit îmbrățișarea,
Răsuflarea,
Pe când eu, eu te bănui.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vecini
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.