Prizonieră în culori
Fiecare om este prizonierul cuiva,
Cumva, undeva, suntem toți prizonieri,
Așa precum mâine e prizonierul lui ieri,
Așa precum mâine e prizonierul lui azi,
Fiecare om este prizonier în ceva,
În propria ispită, clipită sau stare,
În propria nădejde ispititoare,
În frângerea zilei n amiazi...
Cândva, fost-am și eu prizonier,
În ochii și brațele tale,
În lipsa totală a alteia cale,
În lipsa totală a zilei de ieri
Și suflet în suflet, în carcera nopții,
Cu lacăte albe de lună-nroșită,
Cu stele căzute și ele-n ispită,
Am început să-nțeleg prizonieri;
Ce liberi erau în visele lor,
Ce liberi legați își trăiau veșnicia,
Cum prizonieră, zădărnicia
Elibera peste câmpuri o mană de flori,
În primăverile reinventate.
Puterea aceasta neostoită,
Am încercat sa o leg de propria-mi ursită,
Să o fac prizonieră-n culori,
Cum fiece om odat' prizonier,
Iubește și carcera firii,
Din necuprinsul nemărginirii,
Al fericirii, de a fi prizonier.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.