* * *
probabil
în carnea violoncelului
se ascund spații fragile de teamă,
dar ce muzicâ își arcuiește coapsa,
se întinde felin
printre firesc și adânc.
nocturnă în alb,
trupul lui o primește,
a lene cu lapte miroase pielea ei.
prin cămările sunetului,
această femeie,
undă de lună,
ninge
pentru acest bărbat
liniște.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.