Nu poți!
Nu poți amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici brațele tale cu care m-ai strâns!
Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.
Și întind al meu braț, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.
Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeș se-așază pe pleoape.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Petre Gigea-Gorun despre timp
- poezii despre seară
- citate de Petre Gigea-Gorun despre seară
- poezii despre plâns
- poezii despre imagine
- citate de Petre Gigea-Gorun despre imagine
- poezii despre gânduri
- citate de Petre Gigea-Gorun despre gânduri
- poezii despre apă
- citate de Petre Gigea-Gorun despre apă
- poezii despre amintiri
- citate de Petre Gigea-Gorun despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.