Sânii mușcați de maci
Și aș pleca, luna răsare,
Ne strânge-n brațele-i de raze,
Noi ne grăbim, răbdare n-are
Nici crucea dulcilor extaze.
Pornim mereu morișca vieții,
Ne-nvârte timpul ei pe loc,
Din seară-n crugul dimineții
Iubirea-n inimă ia foc.
Și ardem fulgere și smirnă,
Și nu jelim pentru prezent,
Jelim că n-o să mai rămână
De-atâta ars un compliment.
E dimineață sus, pe munte,
Tu te îmbraci și nu te-mbraci,
Eu visele le am cusute
În sânii tăi mușcați de maci!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre dimineață
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sâni
- poezii despre prezent
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.