Istorie hazlie
Dej mustește a bună dispoziție proletară
Știind că merge pe blat cu trenul istoriei,
Cizmarul ne zâmbește șăgalnic, strâmb,
Ca un placheu de la un pantof scâlciat,
Țapu', răsfirându-și barba, râde mânzește,
E felul lui de a fi prețios animal,
Nea Ion Ilici hohotește ca proasta-n târg
Cheltuindu-și aiurea sinergia pașilor legănați,
Din ochiul ceacâr al matrozului mangă curge
O lacrimă: Stolo, nu mă orbi cu Golden Blitz-ul
Mihai Viteză se închipuie, cabotin, Mihai Viteazul
Dar ăstuia până și zâmbetul îi este bâlbâit,
Vremuri de râs trăit-am
Jumătate de veac bătută pe muchie,
Doar Mareșalul ne-ndeamnă
Din colțul lui de uitare,
La care l-au pedepsit toți zâmbații
Să stea pe coji de nucă,
Nu mai avem putere, nici să râdem,
Nici să bocim, ni paix, ni guerre,
Rostind, cu mult mai grav
Decât o sentință abuzivă
De condamnare la moarte,
Trei cuvinte ordin,
Ca o Sfântă Treime a demnității:
"Nici o lacrimă!"
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zâmbet
- poezii despre istorie
- poezii despre zoologie
- poezii despre viteză
- poezii despre uitare
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.