Noi sub destin
De nu plecam din satul meu
prin lumea largă, păcătoasă,
nu dam de mult amar și greu
Și sigur mi-ai fi fost mireasă.
Aveam trăsură cu doi cai,
o curte mare și o casă:
o, fata mea cu păr bălai
și-acum de tine-mi pasă!
Mergea la târguri uneori
să facem bani pe vite,
vindeam legume, lapte, flori
și câte și mai câte...
Mergeam la coasă, adunat,
pe luncă prin zăvoi...
nu mai duceam dorul de sat
și-aveam copii și noi.
La sărbători mergeam mereu
cu toți la joc, la hora mare,
sau făceam rugi la Dumnezeu
și aprindem o lumânare...
Dar uite că n-a fost să fie;
n-am dat de cel trifoi cu patru foi,
cu caii nu mă duc la fierărie
și satul nostru plânge după noi!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre cai
- poezii despre sărbători
- poezii despre religie
- poezii despre păr blond
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre nuntă
- poezii despre lumânări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.