Viitor incandescent
Copilul cu părul zbanghiu,
pistruiat cu colb pe de-a-ntregul,
ghiduș în joc, inventând...
eu astazi privind,
mi-amintesc...
Și-n irisul cenușiu - sălbatic,
intuiesc,
esența imposibilului...
Cu stânga, ating piramidele...
cu dreapta, vâslesc Amazonul.
Inexplicabil,
calc cu-n picior în vremea lui Zeus,
pe când cu mintea, pătrund Cosmosul.
Trecut zbuciumat al homo sapiens.
Viitor incandescent al omenirii.
Cum ar fi fost să nu-l fi întâlnit,
pe el,
inocentul deschizător de drumuri...
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Bontoi. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre păr
- poezii despre picioare
- poezii despre jocuri
- poezii despre intuiție
- poezii despre inocență
- poezii despre copilărie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.