Lumea e împărțită
Eminescu și-a dat seamă
Cum e lumea împărțită,
S-a lovit de-aceeași dramă
Care mi-a fost hărăzită:
Să-ntâlnesc numai lichele,
Ce te lovesc pe la spate,
Ahtiați după "lovele"
Și funcții nemeritate.
Plus cei care, slabi de minte,
Se cred cele mai mari genii
Gata să calce morminte,
Ori să se transforme-n tenii,
Ce spiritu-ți devorează
Cu aer nevinovat
Și totuși se situează
Pe poziții mari în stat!
Poetul a pus pecete
Încă de atunci, pe cei
Ce-mpart lumea-n două cete:
În smintiți și în mișei!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre superlative, poezii despre poezie, poezii despre nevinovăție, poezii despre genialitate, poezii despre aer sau poezii despre Mihai Eminescu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.