[cuib]
aveam vreo
șapte ani
se oprise
ploaia
era
seară
(știu sigur
că era seară
pentru că în livadă
tăcuseră
păsările)
se auzea
doar strigătul
cositorului
tata m-a luat
în brațe
eram cât un pui
de vrabie
căzut
din cuib
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Secere. [Vezi poezii despre vrăbii, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre seară, poezii despre păsări sau poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.