Când am venit
când am venit
singur
atât de singur încât cuvintele
se regăseau în rețete
de tratat melancolia,
am descălecat umil timpul,
de atunci multe s-au întâmplat
ploaia a umplut cupele palmelor,
amintirile au croit biblioteci,
gândurile însă strigă după tăcere
mă las pătruns de cer,
voi lua cu mine câte ceva
cum ar fi iubirea, uitarea, durerea
le voi avea până la următoarea
reeditare a ființei.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Cristian Dinică. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre melancolie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.