Socodor
Casa în care ai copilărit este a altora acum.
Tu rătăcești din trup în trup
Și nu îți regăsești cadența de odinioară
Suflete!
Bunicii s-au mutat și ei în alt oraș
Însă nici ei nu știu să tempereze
Focul ce le dăinuie în piepturi...
Hoinărind stângaci pe străzi potrivnice
Ei par adesea decupați dintr-un tablou primordial
Alienați!
Se simt doar un organ respins de spațiul
În care au fost transplantați!
Casa în care ai copilărit este a altora acum.
La umbra plopilor pe care i-a plantat bunicul
Înfloresc alți oameni iar tu te chircești nevolnic
Între maxilare de ireversibil...
La numai un junghi distanță de tine
Bunica încă își rostește rugăciunile
Cu toată ființa!
E mai mult decât târziu pentru reconfortare!
Însă cândva, pânză freatică sau adiere, ne-om întoarce înapoi la
tine
Ca viața la placentă
Vis fără liman
Izvor de metafizic
Socodor iubit!
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre transplant
- poezii despre suflet
- poezii despre stângaci
- poezii despre religie
- poezii despre oraș
- poezii despre metafizică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.