Versul iernii noastre

Azi am cioplit
un vers din magica plăsmuire
a apusului din era noastră
glaciară,
n-am găsit păsări măiastre
să pun rimă cu triluri,
doar nişte biete ciori,
ilustre şi lugubre ghemotoace
botezate-n zgomote ancestrale,

dar tu,
nefericita vieţii mele
dăltuită-n candelabre de ţurţur
vei înţelege că mi-e atâta dor
de palma ta alcătuită din
franjuri de soare,
adună-mă din nisipurile
congelării veacurilor uitate
şi redă-mă cursului existenţial,

vreau să-ţi cioplesc versuri
din păpădii aşezate de zâne
prin iarba câmpiei
din zodia
primăverii de ceară.

poezie de Ion Ţoanţă din Rezervaţia de himere (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Votează! | Copiază!