Stau și mă întreb
încercam să îmi acopăr sufletul cu o haină scumpă
dar lacrimile-mi ieșeau pe la cusături
și lumea privea dar nu-mi înțelegea urmele
am zis apoi că o haină simplă nu va da de bănuit
dar iubirea se destrăma ca tivul nefăcut
și lumea râdea de neterminarea mea
m-am acoperit cu o pânză veche
dar sufletul meu se strecura printre petice și găuri
părăsindu-mă asemeni vântului prin sălcii
mi-am acoperit uitarea cu o tăcere
și viața gemea trăgându-și sufletul cu greu
oare dincolo o fi aprins cineva o candelă
sau trebuie să bâjbâi căutându-mi sufletul?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.