Să ne privim
*
Uită-te la mine, ca la o floare de prerie
adusă silit pe un latifundiu incendiar
spectacol pe apă; neistovită sforțare
de a schimba lupul în oaie, întristarea
în glorie - de la mine au început să
curgă lacrimi în ochii clovnilor, uită-te
la mine.
*
Ești frumos și mândru, ai mâini de oțel
și picioare puternice ca niște coloane
grecești și-ți construiești noduri,
uită-te la tine. Ești slăvit și rege, ai
burți și coroane și-ți arunci în temnițe
cântăreții, ospătarii, armurierii -
*
uită-te la mine, calc pe urmele tale și
acest lucru nu schimbă desenul tălpilor,
moartea mea nu va fi nici mare, nici
mică - moartea mea nu va fi, dacă știu să
nu uit că am fost un moment de tranziție,
un cosor în aer, uită-te la mine -
caut în ochii tăi, dezamăgirea. Omule,
sunt istoria unei singure lupte, lupta mea
cu mine, Omule, tu nu ești singur, dar
n-ai nimic, aproape nimic; eu sunt singură,
poate cea mai singură, dar am o idee.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre schimbare
- poezii despre început
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre picioare
- poezii despre oi
- poezii despre ochi
- poezii despre mândrie
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.