Negruţ ...

Am scris pe poartă "câine rău"
Deşi eşti cel mai blând dulău,
Să-i sperii tu pe nepoftiţi
Când îţi arăţi şirag de dinţi.
Doar caţelandru când erai
Tot ce prindeai în colţi rodeai...
Chiar şi papucii mei uşori
Şi fulgii repezi de ninsori.
Creşti într-un an, ajungi adult;
Opreşte-te! Crescut-ai mult...
Nu pot în braţe să te ţin,
Să-ţi mângâi trupul tău calin.
Cu ochii făcuţi din cărbuni
Ce ard mocnit, ca doi tăciuni,
Eşti pus pe joacă, sprinten foc
Şi pe hârjoană, ghemotoc.
M-aştepţi nerăbdător când vin;
Îţi scot din blană un ciulin.
Ai dat iama pe la coteţ
Privind poiata cu dispreţ.
Plec de acasă, mă conduci
Şi mă petreci după uluci.
Îţi dau prin gard un sărutat...
Mi s-a părut, sau ai oftat?!
Eşti tu, prietenul meu drag
Ce vesel mă-ntâmpini în prag.
Prietenul meu cel mai bun
Şi tuciuriu ca un ceaun.
Mă tragi de poale şi te joci,
Tresari de spaimă, auzi voci.
Blana ţepoasă se ridică,
Zburlită, de atâta frică.
Colţii de fier muşcă subtil.
Te joci, la fel ca un copil.
Îmi molfăi mâna cu nesaţ.
De-ai vrea, mă laşi cu-n singur braţ.
Şi eşti gelos când vreun motan
Stă-n poala mea, torcând sărman.
Te faci c-ai treabă cu un os,
Dar văd că ronţăi mânios.
Şi fluturând câte-o ureche,
Alergi ca apucat de streche,
Ori te învârţi în jurul cozii,
Făcând giumbuşlucuri cu plozii.
Eşti trist când sufletul mi-e gol,
Te mişti cu grijă, mai domol.
Când vesel sunt şi tu la fel,
Bâţâi din coada de căţel.
Prieten drag, eşti mai bătrân
La fel ca bunul tău stăpân.
Ai gura ştirbă, mersul greu,
Zaci lângă foc, sub şemineu.
N-ai pedigree, nici titlu n-ai.
La mine în ogradă stai,
Cu botul pus pe labe moi
Până în viaţa de apoi.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!