EPOCA GENIILOR PRECOCE

Trăiesc realitatea uimitoare
Când un zgâmboi, o dulce copiliţă,
Dotaţi din faşă cu calculatoare –
Sunt Kant sau Iorga de la grădiniţă!

E-o veste trăsnet, îmbucurătoare,
Că geniu-apare tot mai tinerel,
Iar eu am o dovadă zdrobitoare
Chiar în ogradă – micul meu căţel!

Din clipa-n care-a luat-o pe picioare
I-am aplicat programul de dresură
Complex, să-l fac vedetă între fiare,
Un as la treabă, joc sau aventură...

A memorat comenzi surprinzătoare:
Să meargă-n două labe sau pe-o rână,
Să latre-n gând, doar la solicitare
Şi s-o maimuţărească pe stăpână

A prins abilităţi, figuri din sport
Or de la circ, cu performanţe rare,
Dar bagatela simplă, cu "aport"
N-o reuşea, cât mă căzneam de tare!

Sprinta săgeată după jucărie,
O lua şi s-ascundea cu ea în cuşcă;
Nici gând să vrea să mi-o cedeze mie,
Iar de-l forţam, m-avertiza că muşcă...

Adio, vis vibrant de-mbogăţire,
De lungi voiajuri prin străinătate;
Potaia respingea orice-mpărţire
De-averi, spectacol şi celebritate!

Mă ofticam, cuprins de desperare,
Zicând c-am dat de-o bestie căpoasă
Ce nu va fi în veci de veci-n stare
S-ajungă, cât de cât, trebuincioasă...

Dar, consternat de-a mea vinovăţie,
Cer mii de scuze geniului blănos:
Când am ales câineasca jucărie –
Prosteşte-am scris pe ea cuvântul OS!!

pamflet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!