Când iarna vieții ...
Când iarna vieții-ți bate-n poartă
Cu întrebări fără răspuns
Și cu-ndoieli ce le deșeartă,
Ziduri iți par de nepătruns.
Pâlpâie-o flacără-n cenușa
Tăciunilor ce-ai răscolit,
Iar timpul ți-a zvârlit mănușa,
Prin gardul vieții putrezit.
Mai vrei ca palida scânteie
Din timpul tău neiertător,
S-aprindă-n suflet de femeie
Torțe de patimă și dor.
Dar moartea-ți caută pricină
De lupți și-ncerci să o ignori,
Îți suflă-n ultima lumină,
Lăsându-ți bezna-n care mori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre femei
- poezii despre dor
- poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.