* * *
incinerezi
această formă de gură
în patul narcotic
conjugat la prezentul fluid.
îi rupi nuanța polară a lenjeriei
și o arunci pe podeaua orașului pătrat
în cea mai mare
dezordine de dragoste.
din damnarea dezmembrată
în neuroni mecanici,
se închid în vena mansardei
două disecții de puls.
e simplu
ca un ultim etaj al ideii.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre puls
- poezii despre prezent
- poezii despre oraș
- poezii despre iubire
- poezii despre idei
- poezii despre gură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.