Alibi în zinc
Cosmopolit ca arborii pitici,
mai lustruit ca jilțul bunicii decedate,
vând lemnul liniștitelor carate
pe două, trei vertebre de arici.
Și încurcând mai rău decât s-ar crede
reverberarea spectrului solar,
dau liber curs principiului barbar
deplin stăpân peste cocleala verde.
Răstălmăcirea vechiului tipar
m-ajunge când, pe țeasta mea târzie,
alunizează blonda colilie
și clocotul incandescent de var.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Blănurile oceanelor și alte poeme (1969)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre principii
- poezii despre moarte
- poezii despre libertate
- poezii despre lemn
- poezii despre copaci
- citate de Virgil Teodorescu despre copaci
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.