Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre somn
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.