Hai să fim sinceri

hai să fim sinceri,
nimic nu se înalţă cu o singură rugăciune,
pe drumul de fum al implorării
e necesar să strigi de mai multe ori
în urechile îngerilor

tu eşti la graniţa dintre dumnezeu şi minciună
femeie cu lăuntrul vamă de prunci
te privesc azi
în oglinda retrovizoare a timpului,
dintr-un ieri suit pe spinări de iubire
în biserica rugăciunii tale intrau
uneori genuni şi eres

amintirea, decupată din cerebralitatea visului
îmi revarsă în lumânare declaraţia de singurătate
în ajun de mâine, astăzi

cred,
absenţa ta e motivată de trist,
acela ce-mi spală picioarele vorbelor
păşind în cuvânt într-o limbă vorbită de mormânt

da, ştiu,
poemul acesta va înghiţi săbii de indiferenţă
dar poate va mângâia mâine
o altă tristeţe
şi o altă rugăciune

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Votează! | Copiază!