Sub descântecul tău
Nu ar trebui...
Să mă faci să sufăr
Atunci când vezi
Că alerg către tine
Eu vin cu grăbire
Nu de la răsărit
Nici de la apus
Și ar fi trebuit
A ști asta.
Vinovățiile mele
Sunt mici
Încrustate adânc
Cu numele tău
Risipit a uitare
Ca un dor
Aruncat ireal
Spre iubire
Epitetele bleau
L-am căpătat ușor
Fugind către tine
Cu aripi de nor
Și vânt de tăceri
Pentru că tu
Știi bine că eu
Tot sub
Descântecul tău
Mă învârt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.