A-nflorit Teiul iar, Iubite!
A-nflorit teiul nostru azi, iubite
Și florile-i albe dansează în vânt
Eu, singură, cu cărțile-ndrăgite
La umbra lui m-așez, pe vechiul tău veșmânt
Un vers încep, din pagini aurite
Și regăsesc numele tău în gând
Mă cheamă dorurile tale răscolite
De florile ce cad pe trupul meu arzând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
| COSTEL ZĂGAN [din public] a spus pe 6 iunie 2008: |
| Teiul răscolește, eminescian, hainele:arzându-le! Dragostea iese din versuri ca o flacără! Salvarea? În brațele iubitului. Sau în amintire! |
| roman valevschi [din public] a spus pe 7 iunie 2008: |
Prima condiție a unei poezii de dragoste este să nu trezească râsul.
Apoi, dacă vrei să compui sub tei, nu e obligatoriu să o faci a la Eminescu.
Când Monica va deveni o poetă exigentă cu ea însăși va înțelege că e mult mai greu să faci poezie de dragoste, decât să faci pur și simplu dragoste. |
| Istrate [din public] a spus pe 7 iunie 2008: |
| ehei, ar fi bine sa inteleaga cat inca ar putea sa le faca pe amandoua... |
| Felix [din public] a spus pe 15 iulie 2008: |
Inflorit e Teiul nostru azi, iubito,
Si florile balae valseaza-n vant
La umbra lui, m-asez pe vechiul tau vesmant
Is singur. Cu gandurile ravasite, iubito,
De doruri rascolite... eu cant
Un cantec de simtire, un cantec sfant,
Visand l-acele clipe fericite, iubito,
Iar florile incep sa cada... rand pe rand,
In al meu gand... pe trupul tau arzand,
Si nu mai cant... iubito,
Dar florile tot cad pe rand
In al meu gand, acoperind un sfant mormant...
...................................................
Un strigat de durere strabate Cerul tot...
- O, Doamne Sfinte, te rog, de-ai vrea,
Te rog, cat pot...
Sa ma unesti in Vesnicie cu Draga Mea,
Cu Tei, cu Tot!
Dupa poezia: "A-nflorit Teiul iar, iubite! " de Monica Trif |
| Simona [din public] a spus pe 17 martie 2009: |
În ceea ce privește imaginația și forma de expunere,
versurile sunt slabe... |
Nu este introdusă data nașterii pentru Monica Trif. [