Pe crucea de la căpătâi
În lungul anilor șirag,
Am pus cu viața rămășag,
Că stăruind, mi-oi croi drum
Și-i voi simți al ei parfum.
De ceasul morții eu m-am dat
Să-nving destinul meu ingrat,
Ce la-nceput mi-a fost ursit,
Dar a rămas de neclintit.
De-aceea să te rog aș vrea,
Atât, ca după moartea mea,
Pe crucea de la căpătâi,
Sub fumul sfintelor tămâi,
Să încropești un epitaf
Din viața-mi prefăcută-n praf
Și să-mi tocmești pe la nămiezi,
Ca în Elada, vechi aezi,
Să-mi cânte zilnic ce-am aflat;
Un adevăr ne-nduplecat:
Nimic pe lume nu e drept,
Dar am murit mai înțelept...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre moarte
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre muzică
- poezii despre fum
- poezii despre cruce
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.