Oamenii aveau impresia
că orașul se scurge odată cu ploaia. rigolele erau pline de case
și canalizările refulau cartiere întregi. nemestecate
e doar o ploaie, fără nici o legătură cu potopul
dar cu toate acestea oamenii sunt sceptici
e prea multă apă. copacii se înmoaie
crengile lor par acum alge brun-roșcate
unduindu-se în așteptarea umpluturii de sushi
îngerii coboară și-încep să măture totul
case, străzi, copaci, orașe
ca să aibă unde arunca noile pietre
din care vor crește alți oameni, alte case, alte orașe
impresia generală e că toate acestea ar avea un sens
dar totul este confuz. încă nedeslușit
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre oraș
- poezii despre copaci
- poezii despre îngeri
- poezii despre scepticism
- poezii despre creștere
- poezii despre crengi
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.