Cireșe-n pârg
lanțul ruginit s-a rupt,
ca un făcut, taman la el
și ciuturile au căzut
în adâncul fântânii.
era vremea pârgului
în cireș și în el...
aplecat văzu în adânc
cum din rotunda și clara oglindă
îl privea mirat un copil.
cu cangea la capătul de funie
mult s-a căznit până le-a scos
și, doamne, pe el, câtă bucurie...
astăzi când scrie privește-n
a vieții fântână, nu vede copilul
și-l strigă pe nume: Ioooaaaneeee...
din adâncul mâlit
aude doar tristul ecou...
și cireșile, doar cireșile, doamne,
sunt iarăși în pârg...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan Postolache-Doljești. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre copilărie, poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre cireșe sau poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.