De ce este Fericirea atât de Mare, într-o Ţară atât de tristă la înfăţişare

La ce se gândeşte fiecare

e greu de spus.

Fiecare

este pe o altă lungime de undă.

Numai Marele Partid Conducator

Si Aliatii sai,

de neinvins,

emit aceleasi ganduri pentr toti,

sa ii urmeze neabatut

sa gandeasca absolut identic toti -

sa raspunda inflacarat la foecare apel,

sa ii faca pe toti la fel,

devotati eliberarii conducarilor lor din puscarii

( au ajuns chiar pe culmile intregii lui porcarii ),

a tuturor condamnatilor din tara, tot de acolo,

( membri de partid de ce sa nu fie si ei?)

rasturnarii justitie nedrepte,

( au ajuns sa o puna cu... in sus ),

edificarii unei noi ordini mondiale

( traim deja in Rai – Nirvana – Insula Fericitilor – Sambala – Tinutul Marelui Manitu...)

si tobele bat noi imagini, noi poze, noi – cei mai – de acelasi sange – cu cei de acelasi sange -

doar,

stiti,

doat,

o mica idee -

ia puneti-i pe d-lor numai 30 de ani, numai atat

si chiar dinante,

sa bata instructiuni pe calculator,

sa scrie poezii,

sa cante,

sa si recite,

sa-si tehnoredacteze, si corecteze si bibliotecile scrise,

sa dialogheze cu profesorii lor, sa faca si maieutica,

sa citeasca si – macar – 3000 de volume din altii – ba chiar sa si memoreze ceva, de ici, unde,

sa mearga si ei pe la teatru, la opereta, la concerte, in biblioteci, la cenacluri, la beneficiarii vastelor lor opere, sa le rezolve in timp real, ba chiar cu termen 1 zi doua inainte, tot ce cer aia, si vin peste tine, si nu te lasa o clipa, nici cand iesi la cacartul de pensie cu mintea zdrobita, sa tot vina sa iti astupe urechile, ochii, gusturile, suportatul – tot infinitul revarsat din politica lor

ia puneti-i si pe ei sa traiasca o viata din asta,

rugati-i, daca nu vor,

implorati-i,

nu e fericire mai mare,

nu e prea fericire mai mare,

decat sa ii vedeti cat prospera,

cat sunt de infloritori,

cat sunt de atasati sa conduca intregul popor, natiuni, chiar, si popoare,

legume, chiar,

de ajung,

cu mintile facute chisalita,

si vai de ciolanele lor,

sa le vedeti ochii de peste de spada,

cum va privesc ca pe niste eroi,

voi,

condusii de ei,

cei mai iubitori dintre pamanteni,

care fauresc zi de zi -

noapte de noapte -

intreaga voastra eternitate -

si va indeamna

votati -ne!

Noi vom avea tot ce am adunat deja! Si vom fi si mai prosperi!

În ceea ce priveste ceea ce suntem, va si platim, numai sa aplaudati si sa ovationati, si sa ne inconjuti cu onor, si cu toate sentimentele voastre de dragoste, la spectacolele noastre!

Oricum, dacă nu – ştim noi ce să vă mai băgăm!

poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!