Moare străbunica
"Mama mea, când s-a-mbolnăvit de-a murit,
Cum a făcut? S-a dus în ziua de Crăciun la tămâiat,
Numai în scurteică și ghete.
Și, când a venit, a fript carne și ce-o mai fi făcut
Și-a-mpărțit. Și la urmă a luat-o cu frig
Și-a-nceput să-i fie rău. Și-a-nceput să
zacă.
O lua cu frig, cu frig..."
A șezut până în ajun de Anul Nou.
- Bine c-am apucat să fac colacii toți.
Că dau láștină pe lumea ailaltă.
Bine că m-am grijit, zicea.
- Ioniță, ia să vezi tu de copilul ăla
(Eu eram copilul, continuă Moșu, care stă pe-un butuc de plută
Cioplește un ciomag și-i povestește lui Ionică) -
Îmbracă-l, încalță-l,
Că de-acum încolo numai tu o să vezi de el,
că eu vă
Părăsesc. A murit în ziua de Anul Nou.
Ce an?
Nu e scris nicăieri.
Să fi fost prin 1877.
"Eram copil, auzeam tunurile din Calafat când băteau".
Și Moșu, după ce s-a sprijinit o vreme
În ciomagul cioplit, afumat și lustruit de mâna lui,
S-a stins și el.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre bine și rău
- poezii despre artilerie
- poezii despre Revelion
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.