Noapte de toamnă
se zbate-n crucea vremii
adulmecând aorta deschisă-n gâtul lumii
encriptul fantomatic al versului
în solilocviul mut al tainicei dorințe
pălindu-și nimbul luna-și rostogolește pleoapa
la ceasul cu arătătoare de fior
se-nchide noaptea în osuar de stele
cu pardosea din carbonato umezită de dorinți
arhaice spectre se contopesc haotic
cu cenușiul mut al ceții
sub clopotul fazei trei al ciclului vivant
un blues comercial își toacă melancolic portativul
într-o bodegă afumată de doi bețivi uitați de vreme
îmbălsămând tristeți cu false promisiuni
sunt pașii apropierii de mormântul alb al iernii
e ceasul ochilor întorși spre sine
al acceptării viselor alchimice
al negărilor realității intrinseci
e miezul unei nopți de toamnă viscerală
atât de toamnă iar
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriel Crăciunescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre realitate
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.