Cu siguranţă ne umezim prea des buzele

două câte două
în răpăitul strident al lucrurilor nedorite
ne mişcăm păsările
şi toate frunzele aleg
ceva atât de mic
agăţat de ele

nu e nevoie de mult timp
să ajungem redare pe ziduri

printre coaste imaginea inversată a cuvintelor
patru destine
şi-un ciot de lemn
de la împărţirea lumii
să întâlnească

nu am ales să trăim în descoperirea clară a oamenilor
şi nici să le căutăm gândurile

însă două câte două
părăsim treptat ceva ce nu-i al nostru
să fim greşite în inimile voastre
zbatere
minune încurcată

avem nevoie de odihnă
acum şi aici
în ordine inversă
ce fantastic

între timp
mai îngrijesc un bătrân contra cost
cineva strigă
jumătate de vot pentru cei ca tine
distanţele cresc între ramuri
neştiutor
printre multe posibilităţi
omul
bărbat sau femeie
ca piatra
sunt una

nu fiţi judecătorii fricii de moarte
înlăturaţi cătuşele

sincer îmi place şunca cu ceapă şi pâine caldă
dar aici mirosul e interzis ca şi fumatul
de aceea dragii mei vă scriu
ascunzându-mă în debara
pentru totdeauna
întregul
unul e

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!