Între emisfere
sunt multe locuri pustii
cu gura mare
pline de spaime și insomnii
cu ochii în jos
al naibii de galbeni
printre pietre tăcute
orașele morților
vei spune
e dusă rău
femeia asta care-i mereu tristă
de-atâtea,, de ce-uri" purtate pe umeri
moare lent
se vede limpede
nu sunt tristă
sunt doar femeia dintre emisfere
ce-n nopți liniștite
sub o mare de umbră sau apă
se întreabă
ce caută acolo
patetic sau nu
banal sau ciudat
pustiurile apar la sfârșitul vorbelor mele
ceva ascuns
inspiră neliniște
când
un surâs aprins cu un chibrit
mai sfârâie încă
poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mariana Cornea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre insomnie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.