Ace
Simt capul greu,
o minge de bowling
într-un impact continuu,
apoi
strâng schijele de pe podea,
din pereți,
din
sângele tău,
le adun, le lipesc
și mă prefac că sunt toate din nou la locul lor,
că totul e real, real, real,
la fel de real
ca scheletul ăsta pe care-l car după mine și pe care nimeni altcineva nu-l vede,
ca
soarele de smoală de pe retină, dimineața,
pe stomacul gol,
când totul e atât de străin
și de ce nu ar fi,
simt capul greu,
ace, ace, ace
sunt
o păpușică vodoo
în mâinile
cuiva
care mă urăște rău,
iartă-mă,
iartă-mă,
și
apoi
mai du-te
naibii.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre păpuși, poezii despre mâini, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.