Aşteptare

Tăcerea ta mă doare
Mai mult decât un nu,
Mă simt ca-ntr-o -nchisoare
Şi lacătul eşti tu.

Aş vrea să găsesc cheia
Şi glasul să-ţi aud,
Chiar dacă dup-aceea,
Răspunsul va fi crud.

Alungă nori şi ceaţă
Ce mintea îţi umbresc,
Sunt cumpene în viaţă,
Dar ştii cât te iubesc!

În fiecare seară,
Mă chinui să adorm,
Micuţa ta comoară,
Plângând, sare din somn.

Şi tot mereu mă-ntreabă
De ce ne-ai părăsit,
Şi-i spun cu vocea slabă,
Că tu doar ai glumit.

Şi că vei veni sigur...
Dar zilele se scurg,
Iar el se simte singur
Şi lacrimile-i curg.

Hai, vino iar acasă,
Măcar de dragul lui,
Să stai cu noi la masă
Motivul să ni-l spui.

Şi-adu-i din nou căldura,
Să simtă că-l iubeşti,
Să-i râdă iar făptura,
Că-l tot mint cu poveşti!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!