Ieșire
Exact când nu mai speram, mi s-a acordat viza.
Se deschide-o ușă spre stradă, cum am văzut în filme,
prin care nu se vede nici om, nici pisică dar este strada ta,
pe care tu tocmai o părăsești. Ți s-a acordat viza,
"temporar" un cuvânt înfricoșător.
Ferestrele închise-n urma ta
devin rozalii, așa cum au fost
în fiecare dimineață. Intervine cenușiul. Ușa
taxi-ului este deschisă. Această valiză:
cel mai trist lucru din lume.
Well, lumea este mare. Iar acum, prin
trapă deschisă, se văd bujorii cerului,
așa cum au fost odinioară obrajii tăi
când mama ta ți-a spus
de ce-i nevoie pentru-a fi femeie-n această lume.
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre mamă
- poezii despre filme
- poezii despre dimineață
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre bujori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.