Cuvintele-s tăcute
Ce aproape se simte toamna
Între lumini megalitice!
Doar melcul povestește cât de adâncă-i marea,
Cu peștii de sidef și ancore lăsate în nisip.
A mai trecut un val
Ostrovul e același și apa,
dintr-un munte s-a limpezit un pic
Vorbim sau nu vorbim, cuvintele-s tăcute
Am șters de pe ștergar culorile
ce-au strălucit lumina înserării
Și astăzi ne ascultă pescărușii,
Păsările colibri sau întors din veșnicie.
Cu mâna te ating pe trup
Și mi se pare că am trăit odată cu timpul secular.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.