Baladă pentru femeia roşcată

Visez în scânteieri de poezie
La vinuri aspre şi femei frumoase,
Purtat pe-ntinse mări, cu nostalgie,
De amintiri din zodii norocoase;

Părea că ai venit dansând cu elfii,
Cu sânziene şi albaştri fluturi;
Când eu, cu vara îmi făceam un selfie,
Tu te-ai găsit, de guler să mă scuturi;

Cu ochi de ametiste violete,
Cu faţa ta prelungă, pistruiată,
M-ai legănat în adieri discrete
Şi m-am trezit la viaţă înc-o dată.

Venise toamna cu al ei răsuflet
Înfiorându-ţi pletele roşcate,
Tu mi-ai zâmbit şi mi-ai gravat pe suflet
Poveşti cu zâne, îngeri şi palate;

Ne-am contopit în unduiri de valuri,
În nopţi cu lună plină în ferestre,
Cu stelele-am dansat la multe baluri
Şi-am colindat cărări extraterestre;

Tu m-ai convins că viaţa e frumoasă,
Că toate drumurile-mi sunt deschise,
În mine ţi-ai cioplit adânc o casă
În care-nghesuisem mii de vise,

Şi poate nici Oracolul din Delfi
N-ar fi prezis cu-abila-i măiestrie
Că fata ce-a venit dansând cu elfii
Nu-mi e sortită mie pe vecie.

Dar mai târziu tu te-ai topit în zare
Spre cine ştie care philadephii,
Şi m-am trezit uimit în casa-n care
Dansau doar sânzienele şi elfii.

E toamnă şi, trecând pe trotuare,
Câte-o roşcată păru-n vânt îşi saltă,
În inimă un fulger îmi tresare
De parcă scrijeleşti şi-acum cu-o daltă.

Te-ai dus şi tu şi altele ca tine
Pe unde, poate, n-are loc tristeţea,
Dar v-am păstrat aici, în piept la mine,
Splendoarea de atunci şi frumuseţea.

Visez în scânteieri de poezie
La vinuri aspre şi femei frumoase,
Purtat pe-ntinse mări, cu nostalgie,
De amintiri din zodii norocoase

poezie de Marius Coge din Dansând cu elfii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!