Dor rătăcitor
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă,
L-am rugat să mă ajute, vorba mi-a fost în zadar,
De izbeliște-am rămas, n-a știut că mie-mi pasă,
Liniștea mi-e părăsită, aș zâmbi o clipă doar.
Furișată dup-un nor luna n-a mai vrut să iasă,
Stelele n-au strălucire, au mai stins din lampadar,
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă,
L-am rugat să mă ajute, vorba mi-a fost în zadar.
Am să-l iert, nu-l iau în seamă, de el n-am să am habar,
La chemările adânci mă întorc din nou acasă,
Satul drag m-așteaptă-n taină, mă îmbrățișează iar,
Dulcea clip-a revederii bucuria își revarsă,
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre iertare
- poezii despre bucurie
- poezii despre ajutor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.