You and Die

am înghiţit fără să-mi dau seama
toată istoria lumii
uneori, când deschid gura, scot aburi din tunurile lui Napoleon
prin ochi îmi ies imperceptibile lacrimi din lacrimile Hypatheei din Alexandria
elina pe care creştinii au jupuit-o cu ţigle în locul numit Cinaron,
fumez din halucinaţiile lui Constantin,
când urc pe vreun munte, din nas îmi curge un firicel din sângele hipiotului genial pe care l-aţi răstignit,
am inhalat genocide care acum îmi ocupă o bună parte a plămânului stâng,
încearcă să-l perforeze
şi asta chiar acum
în prima zi caldă şi verde
de mai

inima mea s-a pus pe lătrat,
dă din coadă, scânceşte...
îmi spune: viaţa aceasta este un limax,
dăm pinteni unui limax muribund...

să desenăm deci,
să desenăm fiecărui munte care ne iese în cale
o guriţă cu ruj de buze
şi să-l sărutăm
ca şi cum am vrea să scăpăm de înec

copii musculoşi, scăldaţi în lumină,
cu piepturi goale, bombate,
pe care scrie cu litere mari:
"YOU AN DIE"
îmi arată punctul din care începe nebunia
seamănă cu un punct de trecere a frontierei,
are barieră, uşi,
ferestre, ghişeu, mustaţă, chipiu...
trec
fără să salut

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!