Scrutatura spre casa

Cu maini subtiri si tremurande
Trecea pe pod un om spasit
In contra omenestii unde
Ce se scurgea spre asfintit.

E frig si mainile-i se zbat
Ca doua frunze-n luna noua
Purtand peceti de stramutat
In tara-n care numai ploua.

In aer dens c-un iz de multi
Cu greu isi face loc de drum
Pe langa trupuri moi de calti
Si fabricanti batrani de scrum.

Copil mereu in drum spre casa
Incearc-un fluierat sonor
Mimand distragerea in masa
Servita la televizor.

*

Zdrelindu-se de masluite ziduri
Botindu-si hainele lor cele bune
Cete de creieri agitati de friguri
Vor ca scumpul lor ego sa rasune.

*

Asa-i acum, la fel de cand ma stiu
In lungul drum catre acel acasa
Aglomeratie intr-un pustiu
Cine ajunge primul …nici nu-mi pasa.

poezie de Andrei Ghita din Nici una (25 noiembrie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Votează! | Copiază!