Ca iarba
Vino, cât vreme
de vremi vom avea
Iubire sărată, de taină și humă
Prin ploaia de zahăr,
prin ploaia nebună
logodnicii toți
din căuș ne vor bea.
Vino în toate
și-atunci vom pleca
și părul migdali
înfloriți ne va cerne
beție de cai
pe o vale de perne
din sângele crud
doi lăstuni ne-or zbura.
De fi-va să fim
doar o noapte în pârg
cu dungi albăstrii, cercănați de tăcere
inelul tău stâng va fi câmpul cu miere,
biserica mea va fi roua
din târg.
Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg,
când plopii vor smulge
din noi două cruci
vom pune pământul
pe umeri de cuci
foșni-vom ca iarba:
mă duc și te duci...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre zahăr
- poezii despre văi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.