Cât te-am iubit doar amintirea știe...
Tu erai prințul meu de ceară
Ce-n zorii dimineții se topea
Dar revenea în fiecare seară,
Și mă făcea să cred că mă iubea.
Din jurăminte ai făcut risipă
Dar nu ai înțeles că într-o zi
Se poate rupe-a dragostei aripă,
Și-atunci regretele vor fi târzii.
Cât te-am iubit, doar amintirea știe,
Dar jur că în curând te voi uita,
Îmi era sufletu-ntr-o colivie,
Iar dragostea în gratii se zbătea.
Și vara-n care doruri te-așteptau,
Cu disperări ce m-au uscat de tot,
S-a prefăcut în ger și nu mai vreau,
Să mă împiedic de-al minciunii ciot!
Din tot ce a fost nimic nu mă mai doare
Cenușa amintirii-o risipesc,
Și voi uita a dorului tumoare
Pe strada-n care, îngerii zambesc.
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre promisiuni
- poezii despre dor
- poezii despre îngeri
- poezii despre seară
- poezii despre minciună
- poezii despre ger
- poezii despre dimineață
- poezii despre cenușă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.